Școala din ziua de azi evaluează munca prin calificative sau note. S-a făcut un scop din a lua maxim posibil!
Frica de note mici nu creează ghes pentru muncă , ci psihoze. Tot ce este sub 10 sau 9 reprezintă un coșmar pentru elevi. Nu mai spun de părinți. Trăim vremuri în care se pare că mergem la școală mai mult ca să luăm note mari, iară nu ca să aflăm mai multe, nu ca să învățăm cum să gândim.
La cât de adorată este, ar trebui să îi ridicăm notei 10 o statuie în Caraiman.
Altfel, învățăm repede și uităm la fel de repede. Doar ne-am făcut treaba, am luat 9 sau 10 la ultimul test. Alergăm bezmetici prin materii și dăm și luăm note, multe note. Nu mai avem timp să respirăm, să cugetăm, să ne întrebăm de ce și cum învațăm, care e rostul mersului la școală.
Nimeni nu prea se întreabă ce-ar fi dacă notele mici ne-ar vizita. Ce povești le-am spune, cum ar vorbi ele cu noi? Cum ar fi dacă am avea puterea să le transformăm și nu le-am mai lăsa pe ele să ne modifice, să ne spună cine suntem? Am putea să le îmblânzim și să facem din ele niște animale dulci și inofensive de companie? Am putea să le alungăm cu sabia în mână? Ne-ar privi ca pe niște prieteni sau….
Dech, oameni buni, puneți mâna și citiți mult! Vorba cuiva:cartea nu urzică! Și… țineți minte, când nu citiți, sunteți ușor de citit, dar mai ales de prostit!
Ko