Cum,toți am fost copii odată,
De Sărbători,copil fiind,
De unul singur,sau în ceată
Mergeam cu alții să colind…
În primul rând,mergeam la rude…,
De mama directionat,
Și n-am nimic a vă ascunde,
Cam cât eram de încântat;
Eram un sol,colindătorul
Trimis cu sinceră urare,
Cum a orânduit poporul,
Din vremuri vechi,la Sărbătoare…
A trecut timp și lumea toată,
În permanenta ei schimbare,
Nu mai e ce-nsemna odată,
Colinda-n zi de Sărbătoare…
Nu denigrez nicicum prezentul,
Privind reala sa valoare,
Spun doar că azi evenimentul,
Are o altă-nfățișare.
Chiar mitul despre Moș Crăciun,
Motiv comercial devine,
Că darurile-i se expun,
De prin Noiembrie-n vitrine…
Și-un grup de tineri ce erau,
În intersecție…,la Piață,
Cu tobe,urși ,deja urau,
Pe-ntâi decembrie,dimineață…
Nesațul de câștig și bani,
A stins trăirea din Colindă,
Și-acum urarea „La Mulți Ani”
Sună penibilă în tindă…
Parcă,nici nu mai ai curaj,
Să faci asemenea urare,
„Mulți ani!”de… ce?Covid ,șomaj,
Sau de restricții sanitare…?!
………………………………………………..
Ce-ar trebui să facem oare,
Să fie,cum odată…,iar,
Să colindăm de Sărbătoare,
Cum e trecut în calendar…!
Nicolaie Ionescu
Bacau,14.12.2021