Ma adresez dumneavoastra, cu speranta ca, prin intermediul presei, vorbele mele vor ajunge la urechile autoritatilor si vor produce o reactie, altfel, sunt putine sanse sa mi se dea ascultare. Daca nu ai o functie si nu esti cineva, problema sesizata nu e destul de importanta.
Asa e in România, tara in care am avut norocul sa ne nastem si sa traim, iar asta ne ocupa tot timpul. Ce vreau eu sa sesizez nu e un aspect care m-ar putea afecta doar pe mine si nici nu a fost constatat doar de mine. Oricine sta pe banca, in fata Casei de Cultura, observa ca imobilul din fata, in care functioneaza PREFECTURA si CONSILIUL JUDETEAN, are partea de sus deteriorata.
Podul (sau mansarda) arata ca si cum imobilul ar fi parasit. Unele ferestre nu mai au sticla, altele sunt strâmbe, desfacute si ar putea sa cada in capul trecatorilor. Nici zidaria nu este in stare buna, au aparut fisuri si exista pericolul ca bucati de beton sa se desprinda si sa raneasca pe cineva.
Cred ca a trecut mai putin de un an de când s-au desfacut bucati de tencuiala si au cazut pe trotuar, pe latura dinspre restaurant. E mai mare rusinea! Nu inteleg cum de nu a observat nimeni sau a observat, dar nu deranjeaza.
E vorba de o cladire aflata in centrul municipiului Bacau, in care functioneaza o institutie publica, pardon, doua institutii publice, la kilometrul ZERO al orasului. Nu numai pensionarii stau pe banci si vad ce am vazut eu, ci si turistii sau invitatii care vin la spectacole sau defilari. Daca va pasa, faceti ceva.
Melania Ifrim