Dupa o iarna umeda si murdara a venit si primavara, cea mult asteptata. Este o bucurie sa vezi cum oamenii care stau la casa, dar si cei au gradinita cu flori in fata blocului curata iarba, prasesc plantele, dau foc crengilor uscate, intr-un cuvânt forfotesc ca niste albine. Pentru ca au treaba si pentru ca doresc sa stea cât mai mult la soare.
Am constatat ca si autoritatile locale se ocupa de spatiile verzi si de curatenie. Toata saptamâna trecuta, grupuri de muncitori dotati cu greble si sape au lucrat in parc, pe aleile si trotuarele din zona centrala (sper sa nu se opreasca la centru), curatând frunzele, dezvelind trandafirii sau sapând si plantând flori.
Strazile au fost maturate si spalate câteva dimineti la rând. Sa vezi astfel de lucruri primavara e normal, am vazut insa si altceva care nu ca nu ar fi normal, dar este totusi special. Intr-o statie de autobuz de pe Republicii, un barbat a aruncat jos, pe asfalt, o punga in care fusese ambalat probabil un corn.
Un baiat de vreo 13-14 ani s-a aplecat, a ridicat acea punga goala si a dus-o la cosul de gunoi, care nu era prea aproape, riscând sa piarda autobuzul. Nu credeam sa mai vad asa ceva in zilele noastre, când ne caracterizeaza nepasarea, dispretul si egoismul. A fost o scena care mi-a redat speranta si pe care am s-o tin minte.
Elena Dospinescu