S-a decretat: nu mai mult de trei persoane pe stradă, nu mai mult de opt la înmormântare. Toată lumea în casă. Toate fabricile închise. Tot Parlamentul în teren! Tot Guvernul lucrează de acasă. Se mai mişcă cei trecuţi de 65 de ani câte două ore pe zi. Sunt soluţiile ultime pentru a depăşi (!) criza şi a pune la pământ pandemia. Până trece vijelia, mor oameni prin spitale, în următoarele săptămâni vor muri acasă sau pe străzi. Un lucru esenţial se uită: ţara trebuie condusă şi administrată, în caz contrar nici armata nu mai poate face nimic. Sunt contrariat că parlamentarii, parlamentarismul, Legislativul într-un cuvânt, nu mai există acum, acum când este nevoie de legi, de dezbateri, de idei. Nici pe timp de război parlamentele nu au tăcut. Nu poţi să laşi ţara, poporul, numai pe mâna unui ministru, şi acela destul de subţire, fără orizont şi deschidere.
Trebuie, în opinia mea, ca Parlamentul să găsească o formulă pentru a-şi face treaba. Dar nu politică, ci să gândească legi, rapid şi eficient. Ce facem cu economia, de unde luăm bani, cum îi repartizăm, care sunt urgenţele, să facă lobby la UE şi toate instituţiile europene pentru sprijin material şi financiar, că pe seama guvernului sunt slabe şanse de a primi ceva, ce facem după pandemie. Pe umerii lor stă soarta ţării, nu pe mâna unora adunaţi de prin munţi şi văi. Să-şi facă o platfomă de discuţii, de dezbateri, de vot, până nu este prea târziu. Din 400 de parlamentari doar câte unul sau doi mai scot capul prin ferestrele reţelelor de comunicare. În rest, stau acasă, că aşa a spus Guvernul! Este inadmisibil. Când e „pace” şi cald afară toţi sunt viteji. Acum s-au ascuns ca potârnichile prin stuf. La treabă, vitejilor! Acum să vă vadă lumea, acum să vă justificaţi salariile, acum are ţara nevoie de voi.
Claudiu Bârsan