Năluci de bărbați și năluci de femei
Cu botniți la gură, cu măști pe obraz,
Plutind precum umbre pe goale alei
Poartă dureri pe-ncovoiatul grumaz.
Își târâie pașii, absenți trecători
Prin clipe prezente, lipsite de viață,
Precum dimineața tivită cu nori
Prea grei de-ntuneric, pe trista ei față.
Nu stau, se salută cu spaima-n tăceri
Mânate din spate, cu biciul de gripă
O crudă fantomă ce-i ia prizoneri,
Ca să-i înfunde sub neagra-i aripă.
Cu suflete prinse-n fantastici cârcei,
Se duc spre niciunde, în văi de necaz…
Năluci de bărbați și năluci de femei
Cu botniți la gură, cu măști pe obraz.
Mircea Constantin Jurebie