Nu sunt o fana a presei scrise, sunt femeie si, printre picaturi, ma uit la televizor. Acum mi-am pus unul si in bucatarie. N-a fost o idee prea buna, toata ziua, oriunde te uiti numai “drame”, “tragedii”, “senzational”, “extraordinar”.
Politica, politica, certuri. Imi spunea cineva sa schimb canalul, sa folosesc telecomanda mai des, insa unde dai tot aceleasi lucuri si fapte le vad. De când copiii “au zburat”, am descoperit si fascinatia calculatorului, este altceva, asa am descoperit ziarele. Macar nu vad imaginile aiuritoare de pe ecran.
Sunt, spre lauda lor, si ziare care merita citite, serioase, cu povesti de viata, cu oameni care au reusit, care au muncit cinstit. Imi plac reportajele cu oameni din agricultura, cu sportivi, cu tineri de-ai nostri care ne fac cinste. Deschid cu placere aproape zilnic ziarul dumeneavoastra, am vazut ca si la noi sunt oameni de isprava, nu numai gunoaie.
Am citit despre micii sportivi, despre gimnaste, mi-au placut articolele in care elevi, studenti, absolventi bacauani se intrec cu altii din tari mult mai dezvoltate. Am avut si eu chiar cred ca mai avem o scoala buna, pâna la urma de ce trebuie sa fim toti cu facultate, este loc pentru toti, numai sa vrei sa faci ceva.
Traiesc intr-o zona linistita din Bacau, am vecini oameni buni, pensionari cu o vita in spate, ei exista, chiar daca nu scrie nimeni despre ei. O sa spuneti ca realitatea ma contrazice, am avut si eu necazuri cu duiumul, insa eu sunt o fire optimista, istoria a fost scrisa de oameni adevarati, ei ramân in memoria noastra, nu huliganii, criminalii, de ce ocupa ei mai mult televizorul, de ce nu incape si viata adevarata? Timpul nu ne iarta, viata este scurta, de ce sa o murdarim in fiecare zi?
Camelia Tapalaga