După un drum de 150 de kilometri, am ajuns, într-o vineri, pe la prânz, în oraşul Tg. Ocna. Era prima dată când vizitam oraşul, în drum spre Slănic Moldova, eu fiind din Mizil. Am parcat maşina pe lângă primărie şi ne-am interesat de un grup social (un WC). Oricâte eforturi am făcut, nu am reuşit, decât, într-un târziu, să aflăm că singurul stabiliment public ar fi în Piaţa oraşului. Am luat copiii şi am ajuns pe undeva prin dos, pe lângă calea ferată la WC-ul mult căutat. Nu arăta chiar rău, avea apă, săpun şi, ce să vezi, era gratis pentru micile trebuinţe. Tg. Ocna este un oraş staţiune, micuţ, cochet din câte am văzut, dar să nu ai un asemenea grup social, mi se pare o lipsă de educaţie. Vin turişti, vor să vadă oraşul, cele câteva monumente, apoi şi Salina, unde, mă rog, te duci când, omeneşte, ai nevoie? Mi s-a spus că este la capătul oraşului o benzinărie, care este dotată cu WC, dar acolo intri doar dacă faci cumpărături, cum este, cred, şi la Hotel. La un moment dat am zis că-mi iau familia şi mă duc în Primărie, însă am renunţat. Eu cred, şi nu numai eu, că ar fi necesar un WC public în Tg. Ocna, nu de alta, dar, până la urmă, undeva tot trebuie să mergi. Unde, după blocuri, prin boscheţi. Am găsit adresa ziarului dvs. şi am scris acest semnal de alarmă.
Eduard Bertea