Posibil ca subiectul pe care vi-l supun atenției să nu intereze pe multă lume, considerându-l oarecum sinistru. Dar, trebuie să mă credeți că sunt oripilat de ceea ce pot face unii dintre semenii noștri. Este vorba de cimitirul Sărata 1, unde mulți dintre noi avem pe cineva drag, la care mergem să aprindem o lumânare. Problema este că am găsit recent florile de pe mormânt devastate de nu știu cine. Pur și simplu un neica nimeni, că altfel nu-l pot numi, a rupt ca de pe răzor din florile plantate de mine. Și nu e prima dată când se întâmplă, un astfel de episod a avut loc și în toamna trecută, dar și astă primăvară, când abia pusesem niște bulbi, cu tot cu floare, de zambilă. Oare cât de mici să fie oamenii ăștia care și din astfel de locuri s-au gândit să fure? Nu mai au niciun Dumnezeu. Aș putea crede că de vină sunt cerșetorii care-și fac veacul pe acolo, deși pe ei îi vezi mai mult când sunt sărbători și lumea face pomeniri la morminte. La fel de bine pot fi chiar creștinii de rând. În acest caz, cred că ar trebui să fie mai bine supravegheat cimitirul. Și nu doar cu ajutorul paznicilor care, seara, sunt morți de beți? Sau se pot monta camere de luat vederi, utile mai ales când, Doamne ferește!, unuia i-ar cășuna pe monumentele sau crucile de acolo.
Maricel Baciu