Căutând ieri în arhivă, răsfoind prin poezii,
Am dat peste una care, relata despre Florii,
C-a fost frig, cu lapoviță și cu vânt exagerat,
Și distracții plănuite, ce apoi au eșuat.
Am crezut că anul ăsta, Paștele fiind în mai,
Vom avea Florii și Paște cu-atmosferă ca de Rai,
Cu temperaturi de vară și cu tonusul splendid,
Însă, iată, c-avem parte, de timp rece și… covid.
Iar în plus avem restricții, ca un semi-arestat,
Purtând masca pe figură, chiar dacă ne-am vaccinat.
Distanțare socială, pe oriunde șugubim,
(Nu știu cum e procedura, când ne vine să…iubim).
La Biserică-avem voie, dar nu cum eram mereu,
Ci, la fel păstrând distanța (oare și de Dumnezeu…?)
N-avem voie la grătare și în parc dacă ieșim,
Musai e, ca maxim șase plimbăreți în grup să fim…
De iei în considerare, modul ăsta de-a trăi,
Pentru cine știe câtă, pandemie va mai fi,
Zău că-mi vine să iau câmpii, sau să urc pe Făgăraș,
(Da, dar dacă-s mulți ca mine, vom fi iarăși un oraș…?!)
Nicolaie Ionescu