Pandemie și… Florii

Căutând ieri în arhivă, răsfoind prin poezii,

Am dat peste una care, relata despre Florii,

C-a fost frig, cu lapoviță și cu vânt exagerat,

Și distracții plănuite, ce apoi au eșuat.

Am crezut că anul ăsta, Paștele fiind în mai,

Vom avea Florii și Paște cu-atmosferă ca de Rai,

Cu temperaturi de vară și cu tonusul splendid,

Însă, iată, c-avem parte, de timp rece și… covid.

Iar în plus avem restricții, ca un semi-arestat,

Purtând masca pe figură, chiar dacă ne-am vaccinat.

Distanțare socială, pe oriunde șugubim,

(Nu știu cum e procedura, când ne vine să…iubim).

La Biserică-avem voie, dar nu cum eram mereu,

Ci, la fel păstrând distanța (oare și de Dumnezeu…?)

N-avem voie la grătare și în parc dacă ieșim,

Musai e, ca maxim șase plimbăreți în grup să fim…

De iei în considerare, modul ăsta de-a trăi,

Pentru cine știe câtă, pandemie va mai fi,

Zău că-mi vine să iau câmpii, sau să urc pe Făgăraș,

(Da, dar dacă-s mulți ca mine, vom fi iarăși un oraș…?!)

Nicolaie Ionescu