Luna iunie a debutat cum nu se poate mai bine, adică sub semnul distracției. Mie personal mi se pare că s-a perimat semnificația acestei zile și pe cât de așteptată este de copii, pe atât nu știu exact ce să facă cu ea. Eu sunt trecut de 40 de ani și am un copil, însă, sincer să fiu, din cauza serviciului nu am reușit nici anul acesta să-mi petrec ziua alături de el.
Lipsa banilor, stresul zilnic, grijile, ne fac adesea morocănoși, lipsiți de chef și nu mai găsim energia necesară să ne jucăm cu proprii copii. Suntem mereu prea obosiți, prea ocupați să aducem “o pâine” să punem pe masă, însă, copiii noștri au alte așteptări de la noi. Vor plimbați, vor lăudați, vor cadouri, vor iubiți, pentru că nu-i așa, este ziua lor. L-am întrebat pe copilul meu ce își dorește de ziua lui, iar răspunsul a venit imediat: înghețată. Multă înghețată!!! După ce și-a satisfăcut pofta de înghețată a zbughit-o la joacă.
Copiii de la bloc l-au făcut să uite de celelalte “cadouri”. Băiatul meu primise mai devreme o cutie de bomboane și mi-a plăcut teribil să văd la el că le-a împărțit cu ceilalți copii. Și-au urat reciproc “La mulți ani!”, au râs și s-au prins în jocurile copilăriei. I-am privit o vreme de la balcon, iar gândul m-a dus în trecut, în vremea copilăriei mele. Nu mai țin bine minte, însă, pe atunci, nu cred că se dădea liber de 1 Iunie, darămite de Rusalii. Acum există această libertate, însă, doar pentru bugetari. Când lucrezi la patron trebuie să fii disponibil.
Eu am lucrat și anul acesta de 1 Iunie, dar m-am bucurat ca un copil atunci când am primit bomboane și urări de “La mulți ani!”. Înseamnă că undeva în sufletul meu mai există ceva din copilul de altădată care aștepta cu emoție Ziua copilului. Acum avem bomboane, avem la rândul nostru copii, însă am uitat cum e să împarți bucuria împreună cu ei.
Andrei Constantin