Nu stiu altii cum sunt, insa eu ma simt agresat de multitudinea afiselor cu si despre pelerinaje la locurile sfinte, lipite pe toti stâlpii din Bacau.
Oriunde intorci privirea, iti apare in fata imaginea unei biserici, unei grote, unui mormânt sfânt care trebuie musai vizitat. Stau si ma intreb daca am devenit mai credinciosi sau pelerinajul a devenit o afacere prospera.
Inclin sa cred ca este vorba mai curând despre o dorinta de imbogatire peste noapte pe seama naivitatii si credulitatii omului de rând, care apasat de greutati cauta un sprijin divin prin rugaciuni in astfel de locuri.
Unde mai pui ca am auzit destula lume plângându-se ca odata ajunsi la mormântul lui Arsenie Boca, nici nu au apucat bine sa-si spuna rugaciunea, ca au si fost rugati si trasi de mâna de “paznicii locului” sa se indeparteze rapid pentru a face loc puhoiului de credinciosi ce venea din spate.
Unii chiar regretau ca facusera un efort financiar pentru a ajunge acolo si isi pusesera mari sperante, dar totul s-a petrecut atât de repede, incât, au plecat nemultumiti.
De fapt, pelerinajul la Prislop a semanat mai curând cu un maraton, care, numai pe alocuri, mai avea legatura cu spiritul religios.
Sa fie oare de vina stranierii care au invadat România si care si-au dorit sa fie in pas cu moda, bifând un astfel de obiectiv religios transformat in popas turistic?!?
Ca sa nu ramân doar cârcotas, recunosc ca vrea sa ajung si eu la Prislop. Din curiozitate, pentru frumusetea locului si din dorinta de a avea un dialog cu Dumnezeu, prin intermediul acestui preot cu har. Daca ajung, promit sa revin cu impresii.
Mircea Caraion