Dumnezeu lucreaza prin oameni. Spun asta pentru ca nu m-as fi asteptat, ca un articol de ziar, din ziarul dumneavoastra si al meu – Desteptarea – sa-mi salveze… visele. In acest caz d-l Gheorghe Baltatescu ,caruia vreau sa-i multumesc, m-a ajutat sa-mi vad mai departe de drum.
Traind intr-o societate gri, dar foarte frumos cosmetizata, eram pe punctul de a renunta anul acesta la Scoala de Arta Bacau, unde sunt in anul II la clasa pictura si asta pentru ca m-am simtit la un moment dat ca omul care merge de unul singur contra curentului.
Eu il iubesc cu tot sufletul pe Brancusi si il iubesc la fel de mult si pe Andrei Rubliov, dar din pacate cei doi nu m-au putut ajuta sa nu resimt realitatea imediat urmatoare, aceea in care scoala, principiile,cultura si bunul simt nu mai sunt cele care deschid usi.
In studentie,asta prin anii ’96 mergeam, la cursurile facultative de jurnalism,unde am cunoscut-o pe d-na Marie Rose Mociornita, invitata la curs si careia ii citisem un eseu conceput de mine despre radacinile culturale romanesti si care mi-a adus o nota de 10.
Va spun toate astea nu pentru a dori sa par patetica, ci poate pentru faptul ca m-am incapatanat sa cred ca matricea noastra originara, ca neam,este una de sorginte artistica si pur crestina, iar in momentele de cumpana arta ne poate salva… sufleteste.
Ce sa va spun,m-ati impresionat mult,domnule Baltatescu,in ziarul de azi,mi-ati dat curaj sa nu renunt la vise. Va multumesc.
Cu stima,
Mihaela Damian