Ne-am invatat noi, cei care locuim in cartierele orasului, sa fim tratati cu indiferenta de administratia locala ( nu sunt trotuare, strazile sunt de pe timpul primarului Vagaunescu etc.), de boierii de la oras care au afaceri aici, fie ca este comert sau alte servicii. A fost in Cartierul Serbanesti o cladire in care functiona Posta. A fost, ca nu mai este. A revendicat-o cineva, si a disparut.
Sa vedeti ce solutie a gasit Posta Româna. De tot râsul. Dar mai bine iti vine sa plângi, de ciuda, de neputinta. Cum, domnule, o firma mare, companie de stat, sa amenajeze un serviciu asa de important intr-o baraca, intr-un container de tabla, urât, care abia sta drept, lânga o alta darapanatura. Eu, sa fiu director, mi-ar fi rusine sa ies pe strada.
Mai luati in calcul ca este la strada, la un drum european, la intrare in oras (la Lazarica, cum ii spunem noi), pe unde trec, zilnic, mii de turisti. Sa vedeti cum este inauntru: nici nu ai unde sa te asezi, frig, o lumina chioara.
Chiar nu s-a gasit o alta solutie? Suntem de râsul lumii. Il rog pe directorul postei din Bacau, sa considere aceste rânduri, drept o scrisoare deschisa, sa o citeasca si seful lui din Bucuresti. N-am aparat, ca i-as fi facut o poza.
Marieta Spiridon