Cică-a fost cândva,odată,într-o țară oarecare,
Pe un petic de moșie,aflat între munți și mare,
O familie modestă,ce-și ducea traiul cu greu,
Împlinindu-se în toate,cu credință-n Dumnezeu.
Și avea această vatră,o mulțime de copii,
Ce ducea-n viața normală…,greutăți și bucurii,
Devenise renumită,și-ntru tot apreciată,
Harnică și credincioasă ,unită și…educată.
Cum nu-i bine,de-i tot bine,iată că se întâmplă ,
Tatăl,de căzu în boală,într-o zi de sâmbătă,
Boală însă-atât de gravă,că doar la o săptămână,
Ajunse nefericitul,în sicriu și…în țărână.
Având și ea boli destule,dar mai mult de supărare,
Văduva soață și…mamă,…și ea după-o lună moare.
Astfel,le-au rămas în urmă,fiii de părinți orfani,
În vizorul fără milă al vecinilor… dușmani.
Ba pe unul,ba pe altul,aceștia îi ânvrăjbi,
Doar,doar,ce-aveau în ogradă pe nimic a-i păcăli…
Și așa,în scurtă vreme,cu scandal și judecată,
Au ajuns ,să vezi,orfanii, ne-având ce să mai împartă.
Nu doar că-au vândut aiurea ,frumoasa gospodărie,
De-au ajuns că și mâncarea o luau…pe datorie.
Iată că,sătui de certuri și rămași cu ochi-n soare,
Parte din orfani,cedară și plecară-n lumea mare…
Apoi alții,apoi alții,până ce plecară toți,
De-a rămas gospodăria,un refugiu pentru hoți…
După ani și ani,orfanii,când s-au reântors acasă,
Au găsit-o fără garduri și pe jumătate arsă…
Da-i găsiră tot acolo,pe Zorel ,cățelul lor,
Și pe Constantin,pisoiul,sforăind lăngă pridvor,
Ce-n pofida a tot ceea ce-ntre timp s-a întâmplat,
De pe-acele locuri ,sfinte pentru ei,nu au plecat…
Numai ce ,din drum s-abate un străin care zicea,
Că,de nu știu câtă vreme,el acolo locuia,
Că a fost la Primărie,și-a cerut Primarului,
Acea casă părăsită,contracost să i-o dea lui…
Ne având pe cin să-ntrebe,cât mai e…și-a cui o fi,
Ăla semnă „ca Primarul”,cum că poate locui…
Abia ce-au putut orfanii,după dreaptă judecată,
De recuperară casa și gospodăria toată…
Și-au mai înțeles o treabă,frații-orfani,care plecară,
Cât de-amară ar fi pâinea,mai bună-i la ei în țară,
Mai ales,de când cu UE,ce vrea să înlocuiască,
Cu lăcuste și cu greieri,hrana tipic românească.
………………………………………………………………………..
Acum în gospodărie,mai stă unul dintre frați,
Cel mai mic,dar să nu credeți ,că restul,iar sunt plecați.
Fiindc-au tras învățămintea ,că tot pribegind pe-afară,
Uriaș risc e să piară,pe pământ ca neam…și țară.
Nicolaie Ionescu
27 aprilie 2023