Trecând prin centrul Bacaului, am intâlnit un personaj interesant. Nu vreau sa spun ciudat (desi parea la prima vedere), pentru ca nu multi dintre noi au curajul de a sustine public o cauza. Personajul din imagine era fixat pe ideea de “Românie curata, fara minori prostituati si canibalism, o Românie libera!”.
Ce-i drept, pe barbatul cu pricina l-am observat in ultima clipa, in timp ce am trecut razant pe lânga el, in drum spre o intâlnire programata. Mi-ar fi placut sa am ragazul de a schimba câteva cuvinte cu el, de a afla ce-l nemultumeste, si de ce nu, de a ma convinge daca este intreg la minte.
Spun asta, pentru ca la prima vedere, omul parea sa aiba o problema. Cu toate acestea, nu era violent, mergea egal, nu scanda nicio lozinca, ci protesta in legea lui, având câteva sloganuri cusute pe un tricou roz, decolorat.
Poate ca din cauza culorii sterse a tricoului, mesajul sau nu reusea sa atraga atentia trecatorilor grabiti sa razbeasca prin jungla cotidiana. Singurul accesoriu care atragea atentia era lanterna albastra pe care o purta in mâna dreapta.
Continuându-mi drumul, imaginea protestatarului m-a urmarit multa vreme dupa aceea. Si ma gândeam cum trecem zilnic pe lânga oameni, fara sa-i vedem, fara sa le intelegem problemele, fara sa le dam atentie, pentru ca suntem intr-o lupta continua cu noi, cu timpul care ne fugareste in fiecare zi dintr-un colt al orasului in altul, visând poate la câteva zile de concediu. P
rotestatarul silentios vrea o “Românie libera”. Voi ce vreti?
Vlad Lungu