Am vazut zilele acestea multe steaguri tricolore fluturând pe la ferestre, agatate de masini sau arborate in fata blocurilor, pe catarge improvizate. Chiar mi-a placut aceasta pata de culoare care parca a inviorat cartierele cenusii ale Bacaului.
Steaguri mai mici sau mai mari ne-au aratat tuturor ca simtim si traim româneste, iar ziua de 1 decembrie a sporit in noi sentimentul de patriotism. Cea mai sincera traire de 1 decembrie am vazut-o in ochii copilului meu si cea mai frumoasa urare, tot de la el am auzit-o. Pe 1 decembrie, i-am pus tricolor in piept si i-am dat un stegulet de hârtie in mâna.
Când a iesit din bloc, a tras aer in piept si fluturând steguletul a strigat din toti rarunchii: “La multi ani, România!!!”. In toate zilele ce au urmat, mi-a rasunat in cap strigatul plin de speranta al copilului meu. Parca m-a incurajat sa privesc cu incredere in viitor si ca sa pot merge mai departe, am sa incerc sa fac lucrul acesta, chiar daca la nivel national, lucrurile sunt din ce in ce mai tulburi.
Si ca sa-mi intareasca credinta in mai bine, pasii m-au purtat intr-o zi pe strada Valea Alba din cartierul Bistrita Lac. La intersectia cu strada 1 Mai, pe balconul unui apartament situat la parterul blocului scrie mare “ROMANIA!”.
Culmea e ca mesajul nu era insotit de stegulete tricolore si nici de alte inflorituri. Era curat si cât se poate de clar! Atunci am inteles ca România e in fiecare dintre noi si tot in noi sta puterea sa schimbam lucrurile si sa devenim niste oameni mai buni!
Vlad Calota