Nevinovații ghiocei sunt flori plăcute,
Prin albul lor la pace îndemnând,
Din nea și din frunzar răzbind ,tăcute,
Cu cap și chip,plecate spre pământ…
Și nu se plâng că timpul este rece,
Că,le e frig,sau nu știu ce-n plus vor,
Cum,soarele văzând,totul le trece,
Și Lui se pleacă …binevoitor.
………………………………….
Mă uit în jur și întâlnesc,pe stradă,
Prin piețe,magazine-n parc pe-alei,
Cu tâmple-albite(parcă de zăpadă),
Bâtrânii-un fel de oameni…ghiocei…
Cu spatele-aplecat ca de povară,
Își poartă greul,fără de cuvânt,
Sperând la soare și la primăvară,
Cu pace și căldură pe pământ,
Că,după ani marcanti de-a lungul vieții,
Românii, ghiocei apreciați,
Azi ,au ajuns la vârsta bătrâneții,
Gârbovi,doar ghioceii tolerați..
O comparație ce-o,cred nefericită.
Deși ce-am spus,este adevărat,
Că si-unii și-altii,au viața trăită,
Oricum în rest,dar capul, aplecat.
Că,renumit-a au fost în lumea mare,
Caracteristică,oricând românului,
Să ia mereu ,poziția de floare,
Dar ,mai ales,a… ghiocelului.
Nicolaie Ionescu
Bacau,septembrie 2023