In ultimii ani, in cartierul URA, aprozarele s-au inmultit. Oferta este mai mare, dar paradoxal, nu pentru toate gusturile.
„Rosiile sunt de-ale noastre?”, intreb eu in fata tarabei. „Ei, le luam de la angro.
Dar, acum nu gasiti sa aiba gust de gradina”, imi spune vânzatoarea. Le-am luat resemnata, le-am platit si le-am mâncat asa, desi as fi platit milioane pentru o rosie buna, cu parfum.
La câteva zile, imi pica in mâna o rosie cumparata de la un magazin satesc, situat nu departe de Bacau.
La kilogram, pretul acelasi ca la aprozarul de la colt. Gustul…incomparabil.
Ma adresez vânzatoarei. „De unde luati rosiile?”
Imi raspunde franc ca patronul face aprovizionare de la …un vecin din sat care are o sera.
Rosiile acestea au un alt gust, apropiat de cel de gradina. Proprietarul serei nu vrea sa dezvaluie secretul si se cam fereste sa vorbeasca cu mine, de teama sa nu fiu de pe la Finante.
Ma intreb, de ce nu ar ajunge o astfel de marfa si pe rafturile aprozarelor de la mine din zona? As plati mai mult, numai sa le pot pune si pe masa mea.
Dorina Turcu