Suntem în sărbătoare. În casa noastră va intra, în aceste zile, Lumina sfântă a Învierii! Vom fi cu toții alături de cei dragi, vom ciocni un ou roșu, ne vom bucura de iubirea celor dragi care ne vor călca pragul. Vor veni la noi rude, prieteni, poate chiar și copiii care ne-au plecat din oraș spre alte zări ale țării sau chiar ale lumii. Va fi sărbătoare în multe din case de băcăuani. Dar, haideți să nu îi uităm și pe cei singuri!
Stau într-un bloc din zona de nord a Bacăului. Avem aici, lângă noi, o batrânică sărmană, care abia își mai duce pe umeri anii grei. E mică, gârbovită, îmbrăcată cu ce mai are. Nu cred că are copii, nu cred că are pe nimeni, de altfel. Chiar ieri dimineață m-a impresionat gestul unui flăcău de prin cartierul acesta, care a ajutat-o pe această femeie să traverseze strada, sprijinită în cârja pe care o poartă permanent cu ea. Eram pe balcon, scuturam o pătură, și am văzut această scenă, ce m-a emoționat până la lacrimi. Și mi-am adus aminte de bunica mea, care mereu ne aștepta la ea de sărbători, fericită că nu am uitat-o. Ne întâmpina în pragul casei ei mici de la țară cu un zămbet larg pe fața frumoasă, gătită cu cele mai bune haine, de sărbătoare. Ne pregătea tot felul de bunătăți, numai să ne simțim bine cât stăteam la ea.
E trist că în aceste zile, acești oameni simpli, curați, sunt singuri. Cine știe câți or mai fi prin oraș? Mă gândeam că ar fi frumos, cei care mai știm că avem și astfel de vecini, să ne facem timp să le batem la ușă. Să le ducem și lor în casă Lumina Sfântă, să îi mai întrebăm de sănătate și să simțim împreună cu ei gustulul dulce al unei felii de cozonac. Haideți, vă rog, să nu uităm de cei singuri! Măcar acum, de Paște!
Mărioara Cozma