Se crapă de ziuă…,cum zice românul,dar nu se grăbește un nou răsărit,
E ora târzie,aproape de șapte iar, ziua se-anunță cu timp mohorât.
E toamna jumate și nimeni(se pare),nu are pretenții la timp estival,
N-ar fi de mirare,ca mâine să ningă,la modul cum cârduri de ciori fac scandal.
Figuri zgribulite,din lumea pestriță,la deal sau la vale,părăsite de zel,
Că,nimeni nu iese,așa de plăcere,doar moși sau doar babe plimbând vreun cățel.
Și rar,de mai trece-o mașină pe stradă,că sâmbăta firmele nu au program,
Dar iată c-apare mașina cu pâine,făcând pe de-a-ndoaselea de cum ziceam…
În timp ce lumina,inundă fundalul și toate reintră în ritmul firesc,
De lângă borduri,cu luminile-aprinse,pufnind guralive motoare pornesc.
La prima vedere,par toate normale,că n-avem restricții,de la guvern,
Dar știu și micuții c-aproape-i războiul și-oricând poate-ncepe,fatalul infern.
M-apropii de candela proaspăt aprinsă și spun rugăciunea,icoane privind,
Cu dor de-a mai fi cum a fost înainte …precum un cărbune în vatră mocnind…
Firave-adieri de speranță în bine ,cu crez întru Domnul și-n propriul destin,
Cu-o cruce smerită închei cele zise și-ntind mâna zilei ce-ncepe.Amin!
Nicolaie Ionescu,
Bacău,15.10.2022