Tuturor ne place sa se vorbeasca frumos despre locurile in care traim. E ca-n vorba aceea de duh cu omul care sfinteste locul. M-as bucura sa fie la fel si in cazul Bacaului, dar, din pacate, mi-e greu sa-mi imaginez un asa scenariu.
Doar ploile ce mai spala fata orasului meu si al celorlalti care traiesc in el, care trebuie sa arate ca unul european. Sa va zic numai ca, de exemplu, scarile alea care duc spre SIF au fost uitate de autoritati si de vreme. Nu au mai fost facute amenajari de pe timpul lui Seche.
Imi amintesc de când eram copila si in zona erau numai case. In capatul de jos al scarilor, era o cizmarie care, de fiecare data când mergeam la antrenament, la baschet, ma uitam daca nu cumva a cazut, asa de darapanata era.
Acum, parca la fel stau lucrurile. Marginile acelor scari sunt cazute la pamânt, in unele locuri, si atârna trist doar de fierul din ele. Pe acolo nu trec alesii? Dar daca s-ar fi facut primaria in sediul SIF-ului, cum se vorbea nu demult? Sau nici atunci, ca s-ar fi deplasat cu masinile, chiar daca ar fi facut un ocol.
Ma gândesc cu insistenta ca si consilierii vor mai dori, la anul, sa le plasam stampila de vot in casuta cu numele lor, nu? Atentie, deci, ca scarile despre care vorbesc s-ar putea sa fie doar pentru coborât, nu si pentru urcat, in cazul lor. Zic si eu.
Veronica David Suditu