Se spune că,Moș Nicolaie,cel despre care v-am vorbit,
Ieri,într-o altă poezie,în vremi trecute a trăit,
Și ce a împlinit în viață,întru credința ce-o avea…
Pentru Iisus și Maica Sfântă și,Dumnezeu Tatăl,făcea.
De fapt El nu era în vârstă nici pe departe,c-a murit,
La 65 de ani,cât soarta,spre a trăi,i-a hărăzit,
Însă,poporul,AS în basme,și-n povestiri de ne uitat,
I-a dat un chip inegalabil și-un suflet blând,bun și curat.
Astfel,rămas-a peste timpuri,în ochi și mintea tuturor,
Bătrânul bun precum Bunicii toți sunt,pentru nepoții lor.
Dar precizam,dacă Bunicii,nicicând nepoții n-au certat,
Moș Nicolaie ,…nuielușe,celor obraznici…le-a lăsat…
Acum,mai mult sau,mai puțin bătrân… ,mai e o întrebare,
Ne-având putere și nici timp, cum trece…pe la fiecare?…
Raspunsul e foarte ușor și de-nțeles pe îndelete,
Că,Moșul roagă pe părinti,să pună-n darurile-n ghete…
Și…,mai e înc-o precizare,ghetuțele să fie toate,
Puse în ordine perfectă, și, foarte bine curățate;
Posibil e,s-aveți surpriza,de ghetele n-ați curățat,
Să nu găsiți în ele daruri,ci…vreo factură de-achitat!
Nicolaie Ionescu
Bacau,6 decembrie 2024