Zilele trecute, am fost la Teatrul de Vara, pentru a cumpara doua bilete la un concert al unei cunoscute formatii de muzica din România. Sunt trecut de prima tinerete, insa stiu aceasta trupa inca de la inceputurile ei, dar nu am ascultat-o live niciodata.
Este vorba de Holograf. Dupa ce m-am vazut cu biletele in buzunar, am coborât scarile si putin a lipsit sa nu cad in cap, din cauza unei bucati de gresie, marmura, nu stiu ce era, desprinsa de pe una din trepte. Am privit apoi intreaga constructie, de pe toate scarile, de la un capat la altul, s-au desprins placi de marmura, unele nu mai au mult pâna vor cadea.
Brâul cladirii arata foarte urât, zidaria s-a scorojit, bucati mari din ea au cazut la pamânt, afise lipite direct pe geamuri si pereti, vechi si rupte, ca la caminul cultural din sat de la mine. Toata fatada iti da impresia ca a fost construita acum 100 de ani.
Curios cred de mirarea mea, un domn imi spune ca aceeasi situatie este si in spate, la intrarea dinspre Parcul Cancicov, ba mai grava, aveam sa constat: scari deteriorate, tencuiala a cazut de pe stâlpii de sustinere, mai sunt si acum borduri si materiale ramase de la constructor, spatiul verde este distrus.
S-au cheltuit o gramada de bani, constructia a durat multi ani, fiind terminata, imi spune tot cetateanul care m-a insotit in jurul cladirii, in anul 2009 sau 2010. Cum se poate ca doar dupa cinci-sase ani sa ajunga in asemenea hal?
Acum sunt materiale bune, rezistente, nu ca pe vremea lui Stefan cel Mare, ale carui capodopere au rezistat pâna astazi; si au trecut vreo 500 de ani. Pe atunci mai era cinste, meseriasi de exceptie, vatafi (diriginti de santier) severi si priceputi.
Si, stiti ce, singura explicatie este ca se fura, nu se respecta retetele, muncitorii sunt platiti prost si nu stiu meserie. Ma gândesc ca daca au lucrat tot asa si in interior, la structura de rezistenta, ar fi jale. Pâna ne convingem, ar fi bine ca domnul primar sa cheme prietenul constructor, sa repare ce s-a stricat.
Tiberiu Barbu