Am citit in ziar un reportaj despre constructorii de ieri si de astazi. Daca tot vorbim de exercitii de imaginatie si despre ce ar trebui facut ca lucrarile sa fie macar corecte, daca nu si bune, atunci hai sa vedem cum cred eu (uneori si stiu) ca se intâmpla:
– o lucrare de constructii este evaluata de proiectantul ei (daca exista si nu este folosita formula ”proiectare si construire”) la 100 de lei;
– oferta câstigatoare, ca sa primeasca contractul la pretul cel mai mic, este cuprinsa intre 50 si 70 de lei. Sa spunem 60 lei;
– din acestia, 10 lei sunt comisioanele (asa se spune, afirmatia nefiind departe de adevar);
– constructorului trebuie sa-i ramâna macar 5 lei (altfel de ce s-ar bate sa ia lucrarea?) ;
Astea fiind zise (oricând demonstrabile, mai greu comisioanele, dar conform DNA, au devenit de notorietate atât obiceiul, cât si cuantumul lor), pentru lucrare mai ramân 45 de lei. Sa zicem ca cei 5 lei ai constructorului au fost folositi si in evaluarea proiectantului (in cifra de control), atunci ramâne sa faci cu 50 de lei o lucrare de 100!
A vazut cineva vreun constructor care sa aduca diferenta de acasa? Nu. Si atunci cum facem? Materiale mai proaste, munca la negru, nerealizarea tuturor etapelor tehnologice (compactari, paturi de fundatie din materiale neconforme, nerespectarea masurilor de protejare a muncitorilor sau a persoanelor straine de santier, suprapuneri anormale de lucrari), nerealizarea integrala a lucrarilor din caietele de sarcini (cu complicitatea beneficiarilor care, deh, si-au luat plata anticipat pentru asta in cei 10 lei ai lor), sau daca asa nu si nu, atunci abandonezi lucrarea si reziliezi contractul cu ajutorul insolventei sau a falimentului si “ce a papat lupul e bun papat”, altii trebuie sa puna la loc.
Cine? Nu fiti naivi! Doar contribuabilul este donator universal. Administratia, in toate formele ei, este primitorul. Mai trece un ciclu electoral, vin alti flamânzi pe cai albi, ne mai enervam patru ani pentru ca „iar ne-am lasat pacaliti”, mai râd niste invârtiti de noi si…tot asa.. vorba lui Galilei…
Alexandru Timofti