Ca de obicei, una dintre cele mai așteptate zile de la finalul anului a fost cea a Festivalului de datini și obiceiuri. Și anul trecut am văzut o fază iar anul acesta am văzut că s-a acutizat: lumea, în loc să stea pe margini și să privească alaiul urșilor și caprelor, coborâse în stradă și îi înghesuia pe urători de nu mai aveau ăștia loc să pocnească din bici de frică să nu dea peste telefonul cuiva. Și erau, nene, la mai telefoane, că toată lumea voia să filmeze alaiul tradițiilor. Da’ filmau ca tuții (masculinul plural de la tută): cu telefonul vertical, nu pe orizontală, cum se filmează normal. Și mai erau unii și unele care săreau în calea urșilor și se aruncau în brațele lor să-și facă selfie. Iar cireașa de pe tort a fost când am văzut că starostele unei cete de urși avea atârnată la gât o ditamai boxa portabilă ca să amplifice strigătura pe care o făcea la microfonul cu bluetooth. Tradiții, frate!
Nelu Iordache