Inca o dovada ca totul este cu susul in jos. Zilele trecute, un vecin de cartier si-a refacut peretele exterior. Si-a pus, ca tot omul, polistiren, ca sa-i fie cald iarna, dupa cum banuiesc. Totul bine pâna aici. Numai ca, la doar o saptamâna de la toata operatiunea, numai ce vad ca in dreptul locuintei trage un var de toata frumusetea. Un bleu-verde de-l vedeai din capatul strazii.
Mi-am amintit atunci ca in alte orase, poate unele nu chiar atât de indepartate de noi, exista regulamente, oamenii nu se trezesc peste noapte sa varuiasca in culorile ramase de la renovarea precedenta sau imprumutate de la vreo ruda care sta pe la tara.
Ca sa arate armonios, in acele orase despre care va vorbesc, cel care face o renovare trebuie sa tina cont de niste indicatii, cu ce fel de tigla sa-si refaca acoperisul, cât de inalt sa fie hornul casei sau ce varuiala sa dea, ca sa nu arate un cartier precum piesele de puzzle amestecate.
Curios e ca, dupa câteva zile, cineva s-a sesizat, iar vecinul de care va vorbesc a reusit sa-si aduca si el fatada in ton cu blocul. Noroc de asta, altfel eram condamnati sa suportam acea imagine hidoasa pentru o buna perioada de timp!
Vlad Aghirculesei