A fost Crăciunul! Am primit colindătorii, mulţi copii, care abia ajungeau la sonerie, dar şi mai măricei, cu experienţă, se vedea după interpretare, după colindul ales. M-am bucurat să le deschid uşa, mai ales că aveam şi musafiri, rude de la ţară.
Cei mici m-au impresionat: vreau să vă colind în casă, la brad, dacă aveţi, zice rapid, şepeleag, un voinic. Cum să nu-l inviţi în casă! Şi nu a fost singurul. Ce am observat la cei mai mari, de fapt rudele mele de la ţară mi-au atras atenţia, toţi erau trişti, colindele lor erau triste, unele luate de pe internet, cu versuri grave, cu mesaje mai mult politice, frig, sărăcie, părăsirea ţării, copii abandonaţi, nicio speranţă.
Crăciunul este Marea Sărbătoare a Creştinătăţii, Naşterea Domnului Iisus, este sărbătorea familiei, a copiiilor, a bucuriei şi speranţei de mai bine. Ce treabă are preşedintele, parlamentul, guvernul într-un colind, poate în urarea de Anul Nou, dar nu în colind. Le-am spus că nu vine sfârşitul lumii, ci se naşte o nouă lume, să se bucure.
Le-am dat bani, am vrut să le ofer mere, portocale, cum primeam când eram şi eu copil. Nu le-au luat, nici nu aveau unde să le pună. Pentru o clipă, m-am întristat şi eu. Noroc cu nepotul meu, care m-a colindat foarte frumos, cu acel colind tradiţional: “O, ce veste minunată!”
Iulia Fota