Sunt băcăuan la origini şi de ani de zile trăiesc în străinătate. De fiecare dată când vin în ţară îmi place să regăsesc gusturile copilăriei în patiseriile de altădată. În vremea copilăriei mele, acestea se numeau “lacto-bar”.
M-am dus deunăzi pe strada Războieni, la celebra patiserie de acolo, care, peste ani, a cunoscut mai multe denumiri, însă şi-a păstrat profilul. Mare mi-a fost mirarea şi dezamăgirea să constat că uşile patiseriei fuseseră ferecate, iar în interior era o atmosferă de şantier.
Un afiş lipit pe uşa de la intrare mă anunţa că “punctul de lucru propus spre reautorizare face parte integrantă din imobilul din strada Mărăşeşti nr. 10 care se încadrează în clasa de risc seismic intrând sub incidenţa prevederilor articolului 6 din Ordonanţa Guvernului nr.20 din 1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, modificată prin Legea nr.282 din 2015, prin care se interzice desfăşurarea de activităţi permanente în spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă din această categorie de clădiri”. Mă rog, de aici am dedus că e o treabă serioasă legată de siguranţă.
A trecut ceva vreme de când s-au închis magazinele care fac obiectul adresei respective semnată de funcţionari din Primăria Bacău. Am înţeles că sunt şi alte magazine în aceeaşi situaţie. Nu înţeleg însă de ce nu s-a făcut nimic până acum!?! De ce am închis dacă nu punem altceva în loc? Să fie asta doar o manevră politică care să favorizeze firmele de la mall sau de prin hipermarketuri? Se poate să fi înţeles eu greşit toată această poveste? Nu cred! Un sâmbure de adevăr tot există.
Complexul “Luceafărul” este şi el închis de ani de zile. Între timp, nucleul actului de comerţ cu amănuntul s-a mutat la “Junior”. Aici am văzut că totul a înflorit deodată după ce s-a închis “Luceafărul”. Am divagat puţin de la subiectul nemulţumirii mele, pentru că m-a intrigat ceea ce se întâmplă în Bacăul copilăriei mele.
N-am să înţeleg niciodată cum Occidentul face tot posibilul să funcţioneze şi vechile prăvălii şi noile magazine, numai la noi nu se poate acest lucru. Şi dincolo de hotare sunt interese la mijloc, însă, sistemul din România depăşeşte orice aşteptări. În concluzie, unde pot mânca un ştrudel cald şi sorbi iaurtul copilăriei mele?
Alin Nantu