Se bat rușii cu cazacii,dar nici ei nu știu de ce,
Și,nicigând să se împace,cât de gravă treaba e…!
E durere fără margini și cu pierderi colosale.
Virusul a fost o joacă,față de această jale…
Au murit copii și tineri și,mor în continuare,
Către granițe fug mame,cu micuți în cărucioare…
Lăsându-și agoniseala,adunat-o viață-ntreagă,
Pentru-o viață oropsită și săracă și pribeagă…
Tot în jur e suferință,în timp ce conducătorii,
Sfidători și-arată mușchii, și se bat pe teritorii,
Ciondănindu-se-n reprize,aprinzându-se cu toții,
Ca o culme-a ironiei,tocmai hoții strigă hoții…!
Însă ce ne pare nouă,sfidător și rușinos,
E că ambele popoare cred întru Iisus Hristos,
Ortodocși, vecini,chiar rude ,de-aia-i înțelegi cu greu,
Care-s diavoli,care-s îngeri ce chiar cred în Dumnezeu?!…
Că, uitând de patrafire,chiar și preoții se ceartă…,
Deci,de-a cui parte Hristos e,la-nțeleapta Judecată,
…………………………………………………….
Și-alt păcat care șochează,cei catolici , musulmani,
Nu le sar spre împăcare…,ci le dau arme și bani…
În loc să se stingă lupta,se aprinde și mai tare,
Declanșând apocalipsa pe pămînt, aer și mare…,
Și în timp ce încleștarea-ntre cei doi se întețește,
Undeva,la umbra morții,un al treilea …zîmbește!…
Și-i place la nebunie,rolul de-a fi mare gîde,
Făr-a ști,ca-n altă umbră,de toți trei ,un altul…râde!
Nicolaie Ionescu
Bacau,01.03.2022