Sunt un om simplu, care nu a avut de-a face cu functionarii statului decât atunci când si-a platit impozitele. Intr-o zi, am avut treaba in cea mai importanta institutie din oras, care isi are sediul in centru.
Am intrat, am dat binete, am explicat ce doresc si am fost indrumat de gardian la o camera de la parter. Aici, am batut la usa, iar am dat binete, am vrut sa intru, dar mi s-a spus sa astept. M-am conformat si am asteptat pe hol vreo 20 de minute.
Am batut iar la usa si functionara, singura din incapere, care isi terminase de mâncat pachetelul, m-a ascultat de data asta.
“Aaaa, dar nu aici, la etaj, imediat cum urci faci la dreapta”, m-a tutuit ea, amabila. Am urcat scarile, am batut la usa si am asteptat un raspuns. Dupa un sfert de ora, mi-am pierdut rabdarea: am intrat si am solicitat documentul pentru care venisem.
In birou, erau patru domnisoare si toate erau ocupate. Una tusea si isi facea un ceai, alta cerceta cu interes un set de esarfe, iar doua se uitau in calculator si discutau despre o sedinta. Cea racita a terminat de tusit si mi-a spus.
“Ne pare rau, dar colega care raspunde de dosar este in concediu medical. Veniti saptamâna viitoare.” Asa am sa fac.