Vin Floriile! Doamne, ce bucurie! Flori, culori, țârâituri, gângănii, ciripeli, păsăret. Sălciile plâng cu mâțișori și puzderie de colb.
Lăsați sufletul să intre în templul minții! Găsește acolo sălaș… El e regele chiar dacă rațiunile sale îi par minții un mijloc modest ca asinul din Evanghelii. Primiți-l cu alaiuri de bine și frumos! Cocoloșit acolo cu flori și cântări, el știe că, la un moment dat, mintea îl va crucifica pe altarul unor rațiuni simpliste și vremelnice utile…. Dar, dincolo de orice, mai știe că, indiferent de rezultat, în veșnicie, el rămâne viu pentru că va învia.
Mereu va învia!Pentru noi, pentru mântuirea noastră!
KO