Ne-amăgim de-o zi pe alta cu speranțe c-o să vie,
Într-o vreme-apropiată,mult visata bucurie,
Bunăstarea așteptată,să ne lumineze fruntea,
Vântul vieții,favorabil,să ne dirijeze …luntrea.
Mulți,rămânem cu speranța și,ne pierdem câte-un pic,
Alți deja se consolează,că și-așa nu iau nimic,
Alții,trag cu radiera și fac pagina curată,
Cu speranța și mai mare, să încerce înc-o dată…
Unii,credincioși,din fire,se roagă la Dumnezeu,
Constatând că nu se-ndeasă nimeni,când le este greu,
Însă,Providența n-are timp de-atâtea miliarde,
Fiecare-și ia căldura…,de la Soarele ce arde.
Unii mai naivi,cred,încă,în posibile minuni,
Dar se-neacă-n ape tulburi ,ale deselor furtuni,
Devenind,fără să știe,pentru alții…mic dejun,
Când li se întind capcane si-n final nu se supun…
Când,pe timpuri comuniste,terminam școala pe bune,
Cei cu minți mai luminate,evadau spre …soare-apune,
Astăzi poti pleca oriunde,fără a da socoteală,
A cazut doar interesul pentru cei care au școală…
Cum și-aici dar și acolo,noi săraci,iar ei…bogați,
Ni se pun steluțe-n frunte,ei patroni,iar noi argați,
Ei,cu iahturi,vile,conturi uriașe-n Banci cu fală,
Noi cu greieri și lăcuste și cu carne vegetală…
Jalea,chinul,suferința sunt mai mari ca niciodată,
Pandemii și noi războaie,ibucnesc în lumea toată
Teama este și mai mare,că vreun boșorog bufon,
Într-un ceas de rătăcire…o să-apese pe…buton.
Nicolaie Ionescu
Bacau, 10 noiembrie 2023