La serviciu merg si in zilele in care afara ploua cu galeata, cum au fost si vor mai fi. Ca pieton, merg, asa ca am fost udat, stropit si obligat sa parcurg o adevarata pista cu obstacole, pardon, cu balti. Mici, mari, imense sau adevarate intinderi de apa. Pe acestea le gasesti cu precadere la capate de alei, la intersectii sau in dreptul trecerilor de pietoni.
In unele cazuri, optiunile de a le traversa sunt minime: ori treci prin ele, ori faci cale-ntoarsa ca sa le poti ocoli, mergând pe strada, in rând cu masinile. Poate o sa ma intrebati de ce n-am luat un taxi? Pentru ca n-am gasit! Am traversat astfel strada Letea, spre statia de autobuz de la Orizont, in speranta ca tot acolo o sa gasesc un taxi. M-au stropit masinile de nenumarate ori si nu mai avea niciun sens sa ma intorc acasa, sa ma schimb.
Am urcat in autobuz si am ajuns la spital. La trecerea de pietoni alte balti, alte provocari. La terminarea programului am iesit pe la poarta 2 a spitalului si am chemat din nou taxi. Am asteptat minute bune si masina promisa in 3 minute nu a mai ajuns. Am luat-o la pas spre Casa de Asigurari, ferindu-ma de apa aruncata de masini. E clar!
In Bacau, reteaua de canalizare nu face fata. De câte ori ploua, canalizarile se infunda, iar pe multe strazi, acestea nu au mai fost curatate de ani buni. Si atunci, noi pentru ce platim servicii de canalizare?
Adrian Pârvu