Am reusit, dupa trei ani, sa revin acasa, la parinti, dintr-o tara aflata acum in mare fierbere – Anglia. Nu-i nimic special, la fel ca mine, am vazut multi bacauani cu numere galbene pe masini, semn ca vin din aceeasi tara, unde lucrez si eu, la un spital.
Bucuria mea este cu atât mai mare ca am nimerit de “Sfânta Maria”, sarbatoare care imi aminteste de copilarie, când, impreuna cu fratii mei (eu am crescut la tara), mergeam cu parintii si bunicii la bâlci, in centrul satului.
Primeam fiecare câtiva lei si ne cumparam ce voiam, inghetata la cornulet, alvita, baloane, iar tata lua un pepene mare. Casa era curata si toata familia, rude de departe, se asezau la masa. Spre seara, bunica iesea la drumul mare si invita straini la masa.
“Sa fie de pomana”, zicea bunica. Am emotii, deoarece, duminica ma duc la Rosiori, in satul copilariei mele si nu stiu daca il voi gasi la fel de frumos. Sper sa traiesc din nou acele sentimente, chiar daca timpul a trecut. Nici nu va inchipuiti cât de mult conteaza pentru mine, dar cred ca si pentru altii, aceasta reintoarcere in timp, aceasta incarcare cu “bateriile” sentimentale, acolo, departe…
Ionela Craciun