În şcoala primară mă fascina o planşă din cartea de Ştiinţe: circuitul apei în natură. Cu apa oceanelor care se evaporă, cu norii din care cădea ploaia şi cu apele râurilor care se revărsau în mari şi oceane. Vorbele sunt ca apa: vin de la cititori sub forma telefoanelor, emailurilor, postărilor pe Facebook, se învârt prin computerele Deșteptării, pe traseul redactor – tehnoredactor – imprimantă – corector – tipografie şi ajung din nou la cititori.
Şi apoi, circuitul se reia, modernitatea reuşind să creeze circuitul paralel care ocoleşte tipografia, cititorul luîndu-şi doza zilnică de cuvinte proaspete direct de pe ecranul laptopului sau de pe telefon. Dar circuitul s-a păstrat, vorbele tot pe acolo zboară, pentru că menirea lor a rămas aceeaşi: să informeze. Un om informat e un om avertizat, spune un proverb pe care l-am învăţat la orele de limba franceză. Aşa că informarea înseamnă pentru unii avertisment pentru ceea ce li s-ar putea întâmpla. Pentru alţii, informarea este doar distracţie. Pentru toţi, însă, este un foarte bun prilej de discuţie.
Dar nu toate vorbele sunt la fel şi nu toate emoţionează la fel cititorii. Timpurile se schimbă, preferinţele ţin pasul cu ele. Îţi iei matematica drept aliat şi încerci să faci o statistică. Ce doresc să citească băcăuanii, ce anume le stârneşte interesul? Te uiţi pe tabel şi vezi că atâţia oameni au citit articolul despre lansarea de carte, atâţia s-au uitat pe articolul despre recolta de anul acesta, alţii au fost interesaţi de hotărârile adoptate în ultima şedinţa de consiliu… Ce a mai spus primarul X, ce s-a mai intamplat în spital, la tribunal, pe stadion… stai aşa, n-avem stadion, de ce nu avem stadion?! Câte victime au mai făcut accidentele rutiere, ce preţuri mai sunt în piaţă, ai văzut că pe Cutare l-au călcat hoţii?! Unde e Poliţia? E la locul ei, dar tu de ce nu-ţi încui uşa când pleci de acasă? Discuţii, vorbe, pretexte.
Te uiţi iar pe tabel şi vezi că tot mai multă lume citeşte ziarul de pe telefon. Că lumea e tot mai grăbită, că vrea totul mai repede şi mai bine, şi mai multe poze şi video dacă se poate să vadă. Să comenteze, să se exteriorizeze, să discute cu cineva, să împărtăşească noutăţile, să se mire, să plângă pe un umăr, să aibă pe cine ţine de mână. Mai vrem amănunte, mai scrieţi, puneţi poze, vrem să vedem, spun cititorii, atât cei din oraş cât şi cei plecaţi peste mari şi ţări, prin străinătăţuri. Vrem să vedem cine mai este, cine nu mai este, am un apartament de vânzare, cumpăr o casă, vreau să repar maşina de spălat, cine mă ajută să-mi văruiesc garsoniera, vând cartofi şi varză, căutăm persoane tinere şi dinamice pentru un job de viitor…
Cuvintele circulă libere în natură, 8000 de circuite s-au produs până acum, de 8.000 de ori cuvintele au ajuns pe hârtia de tipar. Şi pregătim azi, în momentul în care citiţi aceste rânduri, alt circuit pentru că şi mâine este o zi. Pentru că nu putem să stopăm circuitul, asta nu este o opţiune. Deci, continuăm!
Răzvan Bibire