Saptamâna trecuta si saptamâna asta am vazut in Bacau si altfel de activitati decât cele legate de alegeri si de campania pe care o fac partidele si de care, la drept vorbind, ni s-a cam acrit.
Am vazut la televizor dar si cu ochii mei pe copiii care au terminat scoala si care au defilat la URA, prin centru sau in parc, ne-au facut din mâna, au fluturat esarfe si au suflat din trompete, fericiti ca au scapat de cei patru ani de liceu.
Mi-am dat seama deodata ca avem o multime de tineri destepti si frumosi, de care ar trebui sa fim mândri. Nu e zi sa nu vedem o coloana de absolventi care fac harmalaie, dar asta nu ne deranjeaza. Ne deranjeaza când vedem politicieni certându-se, când vedem proteste in fata Casei de Cultura, greve, oameni suparati sau cozi la alimente si ajutoare.
Acesti tineri minunati au facut sa-mi creasca inima de fericire. Mi-am amintit de vremurile când si noi, cei din generatia mea, sarbatoream chiar daca nu faceam ocolul orasului. Aveam si noi, insa, un banchet si un bacalaureat. Pe de alta parte, am simtit când i-am vazut pe acesti tineri ca mai avem o speranta, nu suntem un popor terminat, ingenunchiat.
Chiar daca traim vremuri grele, eu sper ca ei sa nu se dezmeticeasca prea repede din extazul absolvirii si sa aiba in cotinuare motive sa sarbatoreasca, sa defileze si sa cânte.
Aurelia Munteanu