Acum câteva zile, am fost cu un prieten la cineva la tara sa aducem acasa câte o gaina, ceva oua de tara, crescute natural de o ruda a prietenului meu.
Ruda asta a prietenului meu e de pe undeva, la granita judetului Bacau cu Vaslui. In drumul nostru am trecut prin comuna Filipeni. Intr-unul dintre satele acestei comune era mare inghesuiala in fata unei cladiri. Ne amuzam copios ca incepe o noua revolutie si noi nu avem habar. Curiosi din fire, am zis ca sa intrebam si noi ce se intâmpla. Si asa am aflat ca se dau ajutoare, pachete cu hrana. Ieseau oamenii cu pachete, unii incântati, altii se certau ca de ce ia unul mai mult decât altul.
Tot de la oameni am aflat ca pachetele vin de la Uniunea Europeana, ca un pachet contine doua kilograme de zahar, doua de malai, doua de faina alba, doi litri de ulei, conserve de carne de vita si de porc. Primesc aceste pachete cei cu pensii sub 400 de lei si cei asistati social, cei cu multi copii, cel putin asa sustineau satenii. Am zis ca e treaba buna. Numai ca, la un moment dat, ne acosteaza un nene, cu fata ridata si ne intreaba daca nu vrem si noi. Eram foarte nedumeriti.
De fapt, omul voia sa le vânda. Voia 10 lei pe pachet, cel mai ieftin pret, ca cica altii le dau cu 15. Ne-am uitat consternati unul la celalalt. Cum sa iei hrana omului de la gura? Sau poate ca are copii acasa, care asteapta ceva de mâncare. Si chiar l-am intrebat pe om: „Ce faci matale cu banii?”.
Omul a inceput sa râda si pâna la urma ne-a spus. Ce credeti? Mergea la cârciuma din sat, la baut. Extraordinar. Am ramas fara cuvinte. Am considerat ca e necesar sa va trimit aceasta povestioara, sa afle toata lumea, ce fac unii cu ajutoarele pe care le primesc. Nu vreau sa trag concluzii, dar nu mi se pare normal ce se intâmpla. Si sunt convins ca situatia asta nu este singulara.
Marius Andone