Bacau. Acasa la mine!

Duminica a fost o zi incinsa. Insa spre seara era numai bine de plimbare. Asa ca n-am mai stat pe gânduri, si-am plecat intr-o tura de oras.

In parcul mare…o mare de oameni. La plimbare, la o gura de aer pentru cei mai in vârsta, sau la o alergare pentru cei mici. De altfel, o atmosfera draguta, de familie. Cu un zâmbet in coltul gurii, am zis sa merg spre centru.

Pe la Policlinica Veche, doua BMW-uri ceva mai “trecute” si inmatriculate in Bulgaria se tachineaza in trafic. Tinerii din masini se distreaza copios. In piateta din fata Casei de Cultura, lumea a iesit la promenada.

Tineri, dar si vârsnici, copii zglobii, cu totii impart acest spatiu generos dominat de placile de granit inca incinse de soarele ce a ars peste zi. Ceva mai departe, intre Decebal si Luceafarul, zona este dominata de tineri. Pe banci si nu numai, acestia stau la suete.

Altii isi probeaza skateboard-urile cu miscari spectaculoase. Hm! Ce tablou dragut in orasul meu. Facem o poza, punem pe FB si toata lumea, mai ales cei plecati in strainatate dau like-uri si isi aduc aminte cu placere de orasul lor. Plec spre casa multumit cumva.

Ajung la mine in cartier (zona Zimbru), bezna…Pffff….Noroc cu cele câteva reclame luminoase si cu non-stop-ul din zona. De altfel, spune doamna de la magazin, “iar li s-a ars astora nu stiu ce piese si stam in bezna. Au mai patit de astea.”

Tinerii care isi cam fac veacul in zona bând bere la bidon si crapând seminte afirma zgomotos: “daca primaru’ e la “mititica, nici lumina nu mai avem”. Asta da perceptie! Ma umfla râsul si plec linistit spre casa. Si imi spun in gând: asa arata orasul meu, plin cu de toate ca o shaorma. Bacau. Acasa la mine!

Stefan Izvoranu