De curând m-am intors dintr-o delegatie facuta in Marea Britanie. Mai exact, din Nottingham si nu mare mi-a fost surpriza sa aud pe strazile orasului acordurile colindelor românesti.
Curiozitatea m-a impins catre locul de unde razbatea muzica si asa am descoperit cinci tineri care cântau la acordeon, contrabas si trompeta. Grupati in fata unui magazin, baietii cântau de zor si dadeau impresia ca se pricep la ceea ce fac.
M-am oprit la o distanta considerabila si i-am ascultat pâna au facut prima pauza. M-am apropiat de ei, le-am pus 10 pounds in cutia pe care o aveau in fata si i-am felicitat. Nu au fost reticenti când i-am abordat si din vorba in vorba am ajuns la originile fiecaruia. Vreo doi mi-au spus ca sunt din Bacau, alti doi erau din Focsani si unul era din Vaslui.
Baietii, o parte dintre ei cu studii muzicale, mi-au spus ca sunt pasionati de muzica si s-au gândit sa colinde Anglia pentru a câstiga un ban. S-au cunoscut pe net si spuneau ca nu erau la prima lor aventura muzicala.
I-am intrebat de ce nu au ramas sa cânte acasa si mi-au spus ca românii nu stiu sa aprecieze muzica la adevarata sa valoare si vad in ei doar niste tigani care cânta, doar pentru ca nu pot vedea talentul dincolo de culoarea pielii.
Degajati si siguri pe ei, m-au salutat si s-au reapucat de cântat. Si fac bani frumosi, nevrând sa-si iroseasca talentul pentru 50 de bani sau pentru leul scos de români cu mare greutate din buzunare.
Oricum, nici atmosfera nu se compara. Englezii si-au ornat orasele, magazinele si casele imediat dupa Halloween, iar atmosfera de Craciun este fantastica. Pe când la noi… Craciunul vine tot in atmosfera plumburie a lui Bacovia.
Tibi Dragotescu