E aproape-obișnuință,acceptată ca atare,
Felul cum trăiește lumea,suferind ,și-orbecăind…
În această perioadă,importante fiind,se pare,
Temerile și speranța,totuși supraviețuind.
Nimeni nu-și mai face planuri,despre ce va mai fi mâine,
Dilema shakespeariană,de “a fi sau a nu fi”,
O simțim din inerție,mestecând colțul de pâine,
Care prelungește șirul,înc-o zi și…,înc-o zi…
Răsăritul dimineții e firesc;normalitatea,
pare-a nu băga în seamă amănuntul ne-nsemnat,
Într-o cronică micuță,la cât e de mare cartea,
Nu știu dacă,ar fi bine,să mai fie consemnat.
Cronici negre-or să mai fie,viața nu e ideală!
Important,pe lăngă toate,ce-am spus,ar mai fi ceva:
Cei ce mai rămân cu zile,să învețe din geșeală,
Ca,în marea carte-a vieții,să avem…ETCETERA!
Nicolaie Ionescu
10.04.2020