Avem tendința de a uita ce nu ne place. Uite că și-a băgat corona ăsta de virus, încornorat, coada. Și a făcut ce n-au reușit să facă nici comuniștii. A lăsat bisericile cu lipsă de enoriași și coadă la mătănii. În schimb, spitale pline. Jale! Icoanele sfinților plâng resemnate, scoase în pelerinaj, pe străzile pustii. Mai rău ca pe vremea secetei. Să slujești, punând în locul credinciosului devotat, fotografia lui, încă în viață, pe scaunul gol? Sau ghivece cu flori? Uite că se poate! Cine și-ar fi imaginat? Pe rândul trei, numărul cinci. Noroc că mai avem parte de televizor. Plata cu cardul, dacă vrei un loc mai în față! Dar unde sunt: Binecuvântarea? Aghiazma? Pomelnicul și Acatistele? Împărtășania? Cutia milei… goală, așteaptă. Nu mai este nici Păcală, și Anteriul popei ridicat. Cine își uită istoria are toate șansele să nu învețe nimic! Din greșeli! Mai țineți minte Campania legată de fondurile pentru Catedrală? Cu cerul liber pentru rugăciune, și bisericuța din lemn? Au achiesat atunci, buluc de personalități. Dați doi euro! Unul pentru statuia lui Brâncuși. Să stea Pământul în cumințenie! De unde? Unii au reușit și au intrat, cu achiesatul, la pușcărie. În loc să fie cernite, Anteriile s-au aurit, purtate de paji ca trenă, și crucile au ajuns să atărne, sclipind din greu pe grumazul mai marilor provăduitori ai credinței. Și-au cam uitat menirea! Acum bisericile sunt goale. Bine că s-a mai ieftinit motorina, la ce motoare duduie prin spate. Cu credință… înainte! Speranța rămâne, chiar dacă și-a băgat Corona coada. Rămân și înjurăturile, cu stuchit în sân și pocăință, de Ducă-se pe pustii . Mama lui de virus, sau ce neam de neom extraterestru o fi, invizibilul ăsta! Ne strică îndoielile nerostite. Umblăm ca bezmeticii prin casă, cu speranța că-l prind alții de coadă. Ne zgândără comoditatea, dar și tabieturile! Vorba aia: Sănătoși să fim! Îl atacăm mascați. Din Taburi! Și nu lăsăm amprente! Poate se sperie și fuge el de noi! De Calașnikov și Baston, denumit altfel în limbajul Popular. Alți semeni, contribuitori la PIB, care nu se mai pot întreține, de peste hotare, vin spășiți acasă. Și cât i-am mai chemat la vot!? Îi ținem în carantină! Bine că mai apare ziarul tipărit! Dar și pe internet. Și Ziariștii mor! Un Paște fericit! Cu mult respect, din partea unui cititor care mai crede în bine. Neculai Toma.