Creşterea câinilor în apartament este un fenomen în continuă creştere. Ne sufocă animalele crescute la bloc! Locuiesc pe strada Energiei, într-un bloc în care există cel puţin doi câini pe etaj. La mine pe palier sunt chiar trei câini, care, evident, deranjează. Şi când spun asta, mă refer atât la faptul că latră mai toată ziua (de urât, cred), dar şi la faptul că mă sperii de ei, atunci când urc sau cobor scările, pentru că stăpânii îi lasă liberi.
Aseară, pe când eram la duş, m-a “acompaniat” schelălăitul câinelui de la etajul inferior, că şi lui i se făcea baie. În aceste condiţii, nu sunt deloc de acord cu creşterea câinilor în apartament. Ca să nu mai spun că nici spaţiul verde nu se mai poate numi aşa.
Copilul meu are şapte ani şi ca orice băiat normal de vârsta lui, joacă mingea, în spatele blocului, unde este un pic de spaţiu verde, presărat din loc în loc cu fecale de animale. Nu mai zic ce iau pe haine copiii…
Aşadar, ce este de făcut cu proprietarii care deţin câini în apartament!?! Vouă vi se pare corect? Ce este de făcut în acest caz? Chiar nu există pârghiile necesare pentru interzicerea creşterii animalelor în apartament? Mă întreb cum locuiesc oamenii aceştia la comun cu animalele, cum miroase în casele lor şi cât de curat este într-o astfel de locuinţă? Ne mai mirăm că sunt pline blocurile de gândaci şi şobolani, când există atâta mizerie în jur!
Florin Ciurea