Ma bucur ca ne oferiti posibilitatea de a ne asterne si noi gândurile in ziarul dumneavoastra. Sigur ca si dvs. puneti mereu punctul pe i, dar as vrea sa va supun atentiei un lucru despre care probabil ca ati mai scris, si anume otravurile pe care ni le servesc zi de zi producatorii nostri de alimente (si cei din afara, desigur). Am sa plec de la un articol aparut in ziarul dvs, referitor la sarea de la Tg. Ocna. Ma intreb de ce nu gasim in magazine sarea de la Târgu Ocna??
Bogatiile tarii iau drumul strainatatii cu preturi de nimic, iar noua ni se baga pe gât otravurile tuturor celor care produc special marfuri de slaba calitate si chiar false pentru fraierii din est, mai ales românii.
Fara doar si poate, toate pârghiile stau in mâinile politicienilor (ca sunt sau nu la guvernare). Adica, doar ei ar putea sa reglementeze legal situatia chimicalelor din alimente. Nu e suficienta o mâna de oameni (cum ar fi prof. Mencinicopschi si studentii pe care-i indruma si care recent au descoperit E-uri extrase din plante, un lucru formidabil, zic).
E nevoie si de suportul legal, dar mai ales sa se urmareasca respectarea legilor. Asa, degeaba se dau legi, daca autoritatile nu supravegheaza ca acestea sa fie aplicate. De exemplu, o ruda din Germania, sasoaica stabilita acolo dupa 2000, imi spunea ca daca un comerciant era prins ca vinde un aliment care nu era in regula, era aspru sanctionat si obligat sa afiseze amenda la intrare. Iar clienti care dadeau sa intre, daca vedeau amenda, nu mai intrau.
Cam asa trebuie facut si in România. Daca se vrea, dac nu pa si…la Sarata.
Virginia Sandu