Am tot zis dacă nu e bine să vă scriu despre acest lucru, dar parcă nu mă pot abține. Nu mă lasă conștiința mea de cetățean al acestei urbe, la care chiar țin, sincer! Mă refer la statuia lui Ștefan cel Mare, care a devenit un simbol al Bacăului. A fost ridicată demult, avea nevoie, e clar, de o renovare a soclului, un an s-a acoperit cu un gard pe care erau montate imagini din istoria noastră, bună idee… pentru atunci, mai ales ca eram în An Centenar. Prin toamnă am văzut că s-au apucat de lucru la acest soclu. Am crezut eu că vor fi fermi, puși pe treabă, să termine în timp util lucrarea… că, deh!, venea iarna, iar… iarna nu-i ca vara, nu? Bineînțeles că nu s-au ținut de treabă și uite că acum stăm cu statuia noastră, în mijlocul orașului!, peticită iar. De data aceasta cu o „perdea” verde, urâtă, care parcă scoate și mai tare în evidență faptul că… ne ascundem gunoiul sub preș. Păi bine, întreb ca tot omu’, nu era mai corect să se apuce de reconstruire vara, ca să termine lucrarea cât timpul permitea? De ce în prag de iarnă, când temperaturile scăzute nu mai permit lucrul cu cimentul și ce o mai trebui folosit acolo? Oare așa vom sta până la vară? Sigur, da!
Petre Florea