Am auzit ieri intr-un mijloc de transport discutii nervoase despre “Scoala altfel”, care cica ar da peste cap programul parintilor, care trebuie sa se invoiasca de la serviciu ca sa-si duca copiii la scoala mai târziu, la 9 sau la 10.
“E o prostie” spunea una dintre mamele cu pricina, fiind revoltata de faptul ca nu se respecta orarul normal al copiilor si ca nu stie la ce ora va termina fetita vizitele prin institutii. Ea se plângea ca nu poate pleca de la serviciu când vrea, ca sa alerge prin oras dupa copil. Mi s-a parut ciudat ca o mama sa se gândeasca doar la faptul ca aceste actiuni ii dau ei batai de cap, in loc sa se bucure ca elevii mai vad si altceva in afara de tabla neagra din clasa.
Nu ne-am plâns mereu ca sistemul de invatamânt de la noi nu are legatura cu viata adevarata si ca, atunci când termina o scoala, liceu, facultate sau ce-o fi, tinerii nu stiu sa faca nimic? Nu stiu cum arata pe dinauntru locul in care vor munci, cum arata o ferma de gaini, o fabrica de iaurt, un depozit, un spital sau un tribunal?
Ne-am luat acum dupa cei din occident si incercam sa-i aducem pe copii mai aproape de lumea celor mari si sa-i ajutam sa-si dezvolte imaginatia pe baza unor lucruri concrete, vazute cu ochii lor, nu a unor descrieri din carti.
Sa vada cum functioneaza societatea si sa faca niste alegeri care sa se potriveasca cu insusirile lor, nu sa ajunga medici si sa le fie sila de bolnavi. Daca sunt probleme de organizare in unele unitati scolare, nu cred ca nu se pot remedia. Sa speram ca in aceste activitati copiii vor afla lucruri adevarate, nu idealizate si cosmetizate, cum este obiceiul la noi.
Marinela M.