Prima zi de scoala a trecut, florile au inceput sa se usuce, amintirile din vacanta au apucat-o pe drumul implacabil al estomparii, euforia revederii colegilor se transforma in rutina zilnica.
Elevii deja s-au instalat in banci, dascalii au motoarele ambalate, iar scoala se urneste, cu greu, din nou la drum. Nu cu mult timp in urma s-a derulat bac-ul de toamna, unde picatii din vara au mai avut o sansa. Unii au ratat-o si acum.
Dar, la inceput de an scolar, isi mai aduce oare aminte cineva si de aceste episoade? Sau de examenele de bacalaureat de acum un an si, mai ales, de rezultatele lor? Toata lumea a sarit ca arsa când s-au pus mai multe camere de supraveghere in salile de exemen. La rezultate povestea a fost alta, sonorul vocilor a scazut brusc.
Inceputul acestui an scolar este reluarea unui ciclu care inevitabil se sfârseste cu examenele de bacalaureat. O luam de la capat? Sfârsim in acelasi mod? E infiorator sa ii vezi pe tinerii care, cu un teribilism inconstient, spun senini ca viata lor nu e scoala, ci cluburile.
Ca pe ei oricum nu ii intereseaza scoala, fiindca au deja aranjat ceva prin Germania sau Italia. Si cum ar putea gândi altfel, daca pentru multi, foarte multi tineri, viata a inceput in familii dezmembrate de plecarile la munca in strainatate?
Parintii si i-au vazut doar pe videochat, asa au primit educatie, asa si-au format si idealurile de viata strâmbe, visurile despre banii Vestului. Nu si-au pus niciodata problema ca majoritatea celor plecati au o educatie la fel de precara si de aceea nu pot fi platiti onorabil nici aici, in tara, iar in strainatate fac munca de zilieri, la nivel de subzistenta.