Zilele trecute, socrul meu, un om de 80 de ani, se afla la plimbare in zona Parcului Trandafirilor. Subit, a suferit un accident cerebral vascular care l-a facut sa isi piarda cunostinta si sa cada in plina strada. Niste tineri au sarit in sprijinul lui si au chemat o ambulanta.
Nimic de zis, totul a fost operativ, un cunoscut aflat atunci prin preajma evenimentelor m-a anuntat telefonic si pe mine, astfel ca la Urgente am ajuns in acelasi timp cu ambulanta in care se afla socrul meu. Ingrijorat, am intrebat asistenta de pe ambulanta ce se intâmplase, iar aceasta mi-a spus ca socrul meu era in stare avansata de ebrietate si de aceea a cazut pe strada si s-a julit pe fata. Am fost contrariat de afirmatia ei, fiindca stiam ca batrânul nu bea decât foarte rar câte un pahar cu vin. Am stat doua ore pe holurile de la „Urgenta” pâna i s-au facut tot felul de investigatii medicale, in urma carora s-a dispus si internarea.
Printre altele, s-a vazut ca nici pe departe batrânul nu se afla in stare de ebrietate, asa cum il etichetase asistenta, fiindca pur si simplu nu bause nimic. Acelasi lucru l-am trait si eu personal, când dupa trei zile de stare de rau si dezhidratare accentuata, cauzate de o hernie ombilicala, m-am dus la „Urgente” sa primesc un consult, dar o doctorita m-a etichetat de la prima vedere ca fiind in stare de etilism cronic.
Altfel spus, ca as fi un alcoolic inveterat, in conditiile in care nu am mai pus gura pe un pahar cu bautura de câtiva ani. In cele doua ore petrecute la „Urgente” in asteptarea diagnosticului pentru socrul meu, am observat cât de mult efort depun cei de la Ambulanta pentru oamenii aflati in suferinta. La fel, am observat si implicarea medicilor in situatiile limita intâlnite acolo.
Insa, toata aceasta lumina admirativa paleste atunci când pacientii sunt jigniti si catalogati de o asemenea maniera, când toti sunt bagati in aceeasi oala, doar din cauza ca o mare parte dintre pacienti sunt, intr-adevar, boschetari si alcoolici sadea.
Eusebiu Merlusca