Pâna la aparitia telefoanelor mobile, era un lux daca iti permiteai o cartela ca sa vorbesti de la telefoanele stradale montate de Romtelecom in oras. Incet dar sigur, interesul nostru pentru aceste telefoane a scazut odata cu ofertele de nerefuzat ale operatorilor de telefonie mobila.
Nici macar eu nu mai stiu când am folosit ultima data un telefon cu cartela. Deunazi, asteptând autobuzul, privirea mi s-a fixat pe un astfel de telefon portocaliu. Jumatate de receptor era infipt in furca telefonului, de el atârnând câteva fire semn ca cineva rupsese plasticul intentionat.
In asteptarea autobuzului, gândurile au dat navala peste mine, insa, privirea mi-a ramas fixata pe telefonul schilodit de un om fara minte. Si ma intrebam ce-o fi fost in capul celui/celei care l-a schilodit. Oare de ce nu suntem in stare sa pastram ce avem si avem porniri distrugatoare?
De ce adunam atâta furie in noi, când viata are atât de multe de oferit? Deodata, claxonul autobuzului m-a trezit la realitate. Am urcat in masina si de la fereastra autobuzului priveam pierdut la telefonul schilodit, colt cu Marasesti 112.
Gabi Atomulesei